Numărul meu este 312 (Despre organizare în piață)

Astăzi când am intrat în Piață am găsit-o într-o cu totul altă stare decât în celelalte zile. Schimbarea este subtilă și, din câte văd ne-reflectată, încă pe televiziuni.

În prima linie lucrurile arata chiar la fel. Aceiași protestatari aliniați frumos în fața camerelor și cam aceleași pancarte. Dar în spate, în semi-întunericul din platoul TNB și de la fântâni, atmosfera este de lucru.

Aprovizionare: magazine de pateuri și… flori sunt deschise. Printre manifestanți circulă un vânzător de covrigi.

Statistică: Un manifestant împarte bonuri de ordine tutror celor ce stau în piață minim o jumătate de oră. La sfârșit promite că va raporta „numărul real” de protestatari. Am luat și eu numătul 312. (Nu mai găsesc bonul, daca altcineva are 312 nu strigați fraudă).

Propagandă: Partidul Poporului împarte pliante. Un misterios „Comitet Piața Universității” împarte și el o proclamație (cumva naiv-stângistă). Mai mulți manifestanți au cumpărat de undeva baloane în formă de săbii si bastoane.

Securitatea este asigurată gratuit de jandarmi. Desi baza legală este subredă, adevarul este că vasta majoritate coopereaza voluntar. În definitiv sunt la un protest ilegal așa ca nu se „mironosesc”.

Creație: Undeva lânga statui un mic grup de oameni discuta aprins. Au în mână o hârtie tipărită pe care par să o dezbată și corecteze. Poate o noua proclamație

Piața are nevoie în continuare de structură, și inca mai mult chiar decât se vede la TV. Mai mult, este o cursa contra crnometru de a crea aceasta structură inainte ca flacara sa se stingă sau să fie deturnată.

Andrei TIUT

PS: Publicând acest articol am fost nevoit să scot din blog-roll articolul colegului meu Bogdan mai devreme decât este curtenitor. Articolul se numește „Scurt îndreptar privind neoliberalismul şi ignoranţa stângii postmoderne” și merită citit.