When Internal Politics Affects Foreign Policy

Hans Morgenthau, one of the most remarkable thinkers in international relations, argued that the difference between internal politics and foreign policy is not a difference of kind, but of degree. Another great theorist of international relations, Raymond Aron, argued that a political unit, meaning a state defines itself partially by being capable of external action – foreign policy. Using these two theoretical benchmarks as starting points for this article I will argue that the current crisis in Romania’s internal politics have affected its foreign policy in a negative way. This article is the third instalment in the series of articles dedicated to Romania’s foreign policy.

 

Romanii din Italia. Actul I

In urma mediatizarii presupusului delict comis de cetateanul roman Nicolae Mailat de etnie roma, aflat ilegal in Italia, opinia publica din peninsula a reactionat de multe ori prin mesaje xenophobe si rasiste, mesaje in procent ingrijorator de mare promovate de figure politice, in special apartinand dreptei spectrului politic.

Spatiul politic italian este poate unul dintre cele mai relevante exemple de cum opinia liderilor politici se reflecta aproape instantaneu asupra opiniei cetatenilor de rand. Un rol semnificativ il joaca mijloacele de informare in masa, in special televiziunile cu acoperire la nivel national: Rai 1, Rai 2, Rai 3, Rete4, Canale 5, fiecare dintre acestea favorizand un partid sau altul. O pozitie moderata am remarcat-o la televiziunile La7 si RaiNews, care cel putin deocamdata, fac nota discordanta in acest sens. Senzationalul atinge cote maxime in Italia, in senul ca sunt stiri care pe parcursul a saptamani intregi se opresc asupra unui eveniment, astfel lasand la nivelul psihicului colectiv perceptia ca evenimentul respectiv este de o importanta vitala pentru viata de zi cu zi. Din fericire o parte a cetatenilor italieni constientizeaza gradul de influenta a mass mediei in acest sens, insa nici pe departe nu reprezinta majoritatea.

(Vot) uninominal şi (parlament) unicameral: o combinaţie proastă

La ora la care scriu acest text pare destul e sigur ca votul uninominal va fi legiferat probabil in o formă sau alta. Nu sunt foarte sigur de entuziasmul trezit de acest sistem, şi aş fi preferat net să fie introdus la o singură cameră ca să avem ocazia să testăm rezultatele. Articolul de faţă examinează consecinţele combinaţiei potenţiale cu un sistem parlamentar unicameral. Ca şi „uninominalul”, „unicameralul” ar fi o idee agreată oricând de electorat; şi chiar au fost promovate în paralel la un moment dat.

După părerea susţinătorilor votul uninominal produce o mai mare legitimitate a parlamentarului, bazată pe relaţia mai stânsă între politicieni şi electorat. Iarăşi, după părerea susţinătorilor parlamentului unicameral, acesta duce la o mai mare eficienţă a activităţii legislative. Nu doresc să contest aici nici legitimitatea nici eficienţa sporită. Pe de altă parte, dată fiind actuala clasă politică, aceste două caracteristici pot face mai mult rău decât bine.